în postul cuvântului
patul de litere aşteaptă zvârcolirea sensurilor
când tu
gură deschisă larg nonsensurilor
aplici hohote pe fereastra deschisă a prostiei
şi râsul fiarei din tine devenit câine de pripas
aşteaptă lângă trepte să intre în blocul vechi
reînnoit după lungi tăieri de ramuri
din copacii abia înmuguriţi într-o primăvară anume
să revii
şi e greu şi răsufli amar aerul viciat de gânduri rupestre
simţi cum câte o stalagmită sărută pământul
prin trupul de soră al întunericului peşterii
coloană se naşte între frigul pietrelor de jos
cele de sus au bucuria să primească uneori razele soarelui
aproape rotund gândul se rostogoleşte în trupul coloanei
aproape bilă aproape sevă aproape copac devine coloana
rădăcini primeşte cu fiecare picătură de apă
la fiecare răsuflare a pământului
în postul cuvântului taci
înghiţi rând pe rând frazele pietrei
într-un spectacol amplu al lansării ultimelor file de piatră
din luna plină promisă a fi hrană
la cina de taină a inimii şi a sufletului tău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu