(rost pe dos)
m-am rupt de timp pentru a-mi recunoaşte sursa
întregii creaturi în care mor trăind
refac acum încet o legătură arsă
firele-mi spun că nu e prea târziu
spun că mă rup şi iar gândesc prin cronos
o clipă de cenuşă lasă-n timp
scurgerea vastă a lavei din fereastra
în care bat în apă cu degete de frig
şi frig îmi este când arunc prin mine
pietre false definite a fi râs
în bancuri mă dezmiardă iar umanul
nu ştiu sau nu mai vreau să râd
prostia-mi ameţeşte ritualul
în care mă înscriu din când în când
un ritual al fierii din pocalul
urâtului uman concretizat în firi
uite
citesc acum un vers un titlu
şi mă întreb şi eu ce-ar fi să fi mai fi fost
ce nu a fost nicicând palpat de suflet
m-ai fi iubit cum sunt sau mă iubeşti tot frânt
m-am rupt de timp pentru a-mi recunoaşte sursa
momentelor iubirii în descânt
privesc oglinda clară-n care răsturnată
îmi este frica de a mai trăi pământ
un noapte bună scurt se-amână repetabil
file se scurg mesaje cu un rost
citesc ascult cum curge-n mine
trecutul şi prezentul fără rost
mă rup de mine-acum pentru a-mi recunoaşte sursa
uimire şi minune-n dar a fost
lăsată umbrei printre-altare-ntregi de gânduri
să fiu o sită moară mască-ntr-un univers anost
mă scutur bine reîncep gândirea
pun punct pe trup de i şi plâng scurt timp
e rost
de-a fi cu Tine Doamne doar cu Tine
cu mine -
pădurea defrişată-n existenţa lirei
soarele negru ştie
cel alb mă reprimeşte-n sine
mă rog iar timpului să leg încet ce-a fost
ce este se deschide în petale
amare parfumate iuţi sau dulci - culoare
în inutil
captiv sunt Doamne-acum şi-n valuri
înot deschid în infinite cercuri maluri
şi simt că viaţa o transform în rost pe dos
imagini: Vladimir Kush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu