rătăceşte prin mine un infinit de păsări nocturn
perechile dimineţi aruncă ploile în căuşul aripilor
zborul e frânt între căutare şi statica gândurilor
insuficient lăsate să pască miracolul sensurilor
studiul începe odată cu înserarea
se termină în timpanul apusului
cu hărţile rădăcinilor de cuvinte în poale
adun rădăcini şi frânturi de catarg
de la ultima eşuare de navă
cu prora ca o sculptură din avântul inorogului
corn coarne abundenţă o iluzie dulceagă a pământului
când nesfârşitul oceanului înghite încă o zecimală a lui pi
ca într-o poveste de dragoste
suspendată între prora şi răsăritul soarelui
timpul gustă metafora călătoriei
drumul s-a înroşit apa aşteaptă decolorarea
eu aştept albastrul în metafora vieţii
nu-mi place roşul când inima cere pacea cuvântului dintâi
şi ultimul strigăt de copil din peştera visurilor
- schelete incomplete de speranţă într-un fragil sonet
rătăceşte prin mine un infinit de păsări nocturn
îl privesc şi răstorn semnul de întrebare
capcană pentru finitul iluzoriu prelungit până la saturaţie
de la unu la trei aleargă prin mine finitul unui doi
ca o pasăre a frământărilor inutile
las Doamne în fumul Privirii Tale gândirea mea
ca o firimitură de pâine prin colţuri de odăi deschise
curăţeniei de toamnă din inima celui în care acum sunt
imagini: Vladimir Kush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu