Gând de seară 18 septembrie 2013

(cu gândul la “Fructul oprit ”și la “copacul” ce l-a oferit dar ochilor mai mult sau mai puțin deschiși frumuseții)

unde poți fi când dorul te cheamă neîntrerupt 
și-l auzi cum strigă din fiecare cuvânt în dogoarea rodului pământului în care tu fărâmă de Dumnezeu tresalți la fiecare gând al altor fărâme bune blânde pline de bucuria frumuseții acestei vieți acestei naturi mereu în schimbare dăruită de Domnul geometriei vulcanice a pământului a amforei în care mișcarea de rotație și toate celelalte elemente ale manifestării împlinesc Lumina ochilor Săi întru bucuria Omului și veșnic întru Bucuria Fiului Domnului

unde poți fi când harul cântă în sufletul unei femei decât alături de ea întru prietenie curată neatinsă de patima urâtului uman
m-am bucurat să cunosc un om o femeie plină de har ascunsă mereu în spatele unei cortine largi de frici de a nu deranja de a nu muta munții mărunți de micimi din loc de a nu tulbura somnul altor ființe cu uriașa ei cunoaștere pe care la începutul cuvintelor pe care ni le adresam nu îndrăznea să și-o recunoască drept bogăție de nedefinit în săracul alfabet uman
pas cu pas am recunoscut în versurile ei câteva din acordurile unei poete dragi mie de ani de zile Edith Södergran

unde poți fi când sărutul tâmplelor adună în el bucuria cunoașterii și recunoașterii harului Omului prin Voia Domnului pitit undeva între voință și teama de a nu fi rănit iar și iar de oamenii mărunți obsedați în a aduce suferință de multe ori inutilă în structura și eficacitatea ei asupra evoluției sufletești și spirituale ale celui atins de ea.

unde poți fi altundeva decât mereu alături de acea ființă uimitor de luminoasă de blândă alean pentru rănile sufletului trecute prezente și viitoare și a te înălța alături de ea mereu pas cu pas prin versul ei prin lacrima ei amară sau de bucurie

pentru că am avut bucuria să fiu acolo unde Domnul m-a trimis s-au m-a împins ușor de umeri să mă îndrept apoi mi-a atins inima și întreaga ființă cu esențele acestei ființe am rămas și bucuria primului rod de suflet al ei și nu numai de suflet acum a explodat în mugurii frunzelor unei flori rare. fruct oprit? eu spun că nu este oprit ci este mereu permis de Dumnezeu întru luminarea și înălțarea Omului care vrea cu toată forța florii vieții lui să reziste în fața furtunilor care-l cuprind în dansul lor mereu mai sălbatic și mai frumos

și pentru că odată i-am făcut din tot sufletul un dar îl reaștern aici...

tu, te dezleagă...


(lui Carmen Popescu)


amica mea
e un poem
cu flori de gând
şi iasomie
din fir de tort
îmbracă ort
şi luntrea
devine mai vie

poteci de visuri
las acum
în colţ de paşi
uitaţi prin lume

amica mea
e un poem

fire de gând
îmbracă-anume
când glasul
i-l aud sunând

secunda goală
reînvie

coajă de ou
a desfăcut

sunt două jumătăţi
egale
copil pribeag
le-a tot privit
spunând încet:
nu umple dragă
nici coaja -Sus
nici cea de jos
se ştie...

mormântul viului
e gol

şi gol a fost

tu
te dezleagă...
2mai 2005

Debut literar Carmen Popescu
Lansarea cărţii "Fruct oprit"

Sâmbătă, 21 septembrie 2013, la orele 17.00, în incinta barului "Café des amis" ( barul Bogdan), lângă Facultatea de Litere, Teologie şi Educaţie fizică, Str. Gh. Doja, Aleea Şcolii Normale, nr. 12, Piteşti.