Gând de seară 1 septembrie 2013

trăim într-o închisoare a simţurilor.
lăsăm uneori deschise porţile dorului. 
cu batiste în mâini declarăm victoria singurătăţilor nedorite neasumate
apoi bâjbâim în propriul întuneric după jumătatea a doua a sămânţei împlinirii.
într-un pictor s-au adunat toate jumătăţile pământului. şi poetul este colecţionar neobosit.
singura problemă este că metafora nu se transformă în om iar penelul e substantiv masculin fără graţiere din partea visului

uite că mă ridic dintre inelele copacului bătrân
las barca la ţărmul acela static al altui spaţiu marino-lemnos
şi pornesc în căutarea altui ţărm altui nisip altui concert la patru mâini şi o tăcere adâncă

- patru mâini? - întreabă inima cu valvele deschise mărite până la refuzul reţinerii
patru - da

am privit zi de zi viaţa normal.
acum privesc departe ţin ochii cruciş
şi-mi privesc mâinile cum aleargă pe taste

la finalul concertului repet aceeaşi mişcare
rup partitura în patru şi fiecare fâşie foşnitoare o las fiecărei mâini.

sunt curioasă cum pocneşte o singură palmă
fără obositoarea împletitură de valori neimportante
în oceanul de note ale indiferenţei afişate graţios

- şi celelalte două?
care două?
- mâini sau cum vrei tu să numeşti dublurile.
celelalte două sunt sigură că vor păstra intacte fâşiile foşnitoare. ele sunt dincolo de hotarul indiferenţei.

am văzut cum se şterg amintirile unui om cum este vorbit nu frumos
ca apoi să fie lăudat parfumat pomădat... silă. profundă silă. suprafeţe arii geometrii ale banalei comunicări de suprafaţă respect până în spatele oglinzii...

cele două mâini de dincolo de hotar
adună şi acum lăstarii crescuţi pe şoptite în grădina visului
vezi că se umple ţărmul din lemn iar de inele
statica emoţiilor inelare aduce turbulenţe în tubulaturile fine ale copacului bătrân
şi întregul tablou mişcă

- pierzi statica
ei dar asta e bucurie. asta căutam: să pierd statica

trăim într-o închisoare a simţurilor
unor suprafeţe trasate aproape precis între două linii paralele
de care ne folosim zilnic pentru geometriile în creştere ale cucuielor
şi Doamne cât de mult ne place numărătoarea inversă a lor...

artist: Vladimir Kush