te iubesc printre aranjamente de fragmente din timpuri vechi
literele aleargă prin ochii mei prin inima mea prin ceea ce ştiu şi nu ştiu că mă defineşte
îmi place plaja pe care aşterni scoicile suflete şi scoicile fluturi aleargă printre firele de nisip ameţite
ajung în jarul unui foc mereu viu reaprins la cea mai timidă zvâcnire de tâmplă
tu niciodată nu oboseşti întreabă maimuţa din mine şi tu mă cerţi că râd
că vorbesc prea mult prea tare prea accentuat despre el râsul
cum poate să uite o maimuţă să râdă când pământul din ea îşi amestecă mineralele
sărurile vegetalele putrezite apoi izbucneşte prin flăcări de rostiri prin fiecare por
irisul dogoreşte palmele maimuţei ating arta cu bucuria copilului
nu ştii că în fiecare bătaie de inimă maimuţa din mine reinventează o rugă
la final de hohot plânge ridică palmele la piept şi mimează ba chiar rosteşte un singur nume
mă cerţi apoi ştiu că zâmbetul tău creşte când mă ridic pe labele strâmbe şi aplaud tăcerile tale
în genunchi apuc o liană şi mă balansez între două lumi
picioarele la aterizare prind pământul cu siguranţa unui paraşutist în vidul plin
nebună maimuţa asta care nu uită jocul cu sine când e atacată nu muşcă
ciupeşte uşor inima celui care refuză să-i înţeleagă strigătul
e blândă ustură o clipă gândul acceptării ei apoi ştii sigur că i-ai câştigat încrederea
şi rădăcinile pământului din tălpile ei iau forma inimii tale
dansează pe metereze în jungla umanului şi-ţi lasă mereu cea mai întreagă formă sub tălpi
continuă dansul pe meterezele aproape prăbuşite aşteptând salutul tău
zâmbeşte cu o palmă pe umărul obosit când o accepţi alături de gândul tău curat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu