mă învârt în jurul ierburilor prinse încâlcite în inima cuvintelor
aştern pe bancă trupul jilav al unei iubiri târzii cu împrumuturi nerambursabile trecutului
bancă a încercărilor şi el lasă mereu aşchii fragmente mai mult tăioase decât rotunjite în febra căutărilor
ridic una câte una fărâmele de catifea înverşunată în nuanţe de purpuriu ale inimii fiecărei amintiri
prezentului i se umple taraba regulat la oră fixă noaptea sau dimineaţa devreme de cuvinte
nu mai ştiu ce să aleg acum
plecarea din incertitudinea unor revărsări inutile de emoţii din care las la fiecare pas urme de cenuşă sau să rămân într-un infinit finit de gânduri frământându-mi până la fracturare degetele inimii şi ale minţii năuce de câtă indiferenţă se revarsă asupra mea
joc un joc pe care nu-l mai simt a fi al meu
am ieşit demult din el şi privesc uimită cum nu se mai termină reaşezarea pionilor mărunţi în cercurile aflate mai aproape de centru
scaldul în ape tulburi îngheaţă cântecul îmi spun de câte ori simt cum încă o minciună îşi revarsă faldurile prin mine
pionii se transformă în omuleţi Pinocchio şi râd în vârstele de aur de naivitatea mea
circul nu se termină niciodată pâinea da
uneori cupola se ridică aerul pătrunde curat în incinta pavilionului şi pot vedea cerul
totul dispare într-o plesnitură de bici dată gândului şi inimii de copilul neastîmpărat
jocul nu se termină copilul aplaudă
plec după ce felicit pionii vârstei de aur pentru reuşitul spectacol de circ oferit ierburilor încâlcite din inima cuvintelor
eliberată de chingile minciunilor neasumate ridic la rang de labirint împletitura de ierburi
inima cuvintelor tresaltă de bucuria falselor eliberări
continui dansul ierburile cresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu