în liber gând mişc umbra
împing zăpezi murdare
până când dintr-un ciob de gânduri încercare
fiara zâmbeşte sare
tresaltă-n bucuria staticii printre vieţi
încurcă mers pe ape în triste dimineţi
ai încolţit în filă
tu prea cuvânt şi viaţa urmează trenul
roţii îi este dat
în pinteni să prindă - piardă rotaţii scurtul salt
peste o piatră albă măruntă-n aparenţă
un n al încercării în stilul mers târât
uitare printre gratii şi graţii inutile
în bocetul alint
în liber gând mişc umbra
şi trag de firul scurt
mosorul fuge-n hăuri iar eu nu mai suport
să fiu taraba care
vinde inutil
şi greutăţi şi soare şi răsărit gol-plin
ajunge zilei calea şi-n drumul prăfuit
ascult muzica sferei din câlţi granit şi chit
îmbracă-n folii albe omul pângărirea
latră muşcă sfarmă inimi de zenit
visează infinitul într-un pătrat ciuntit
din gura lui ies păsări - hârtie creponată
şi-n loc de ochi albaştri
au pietrele furate din zidul unui schit
în liber gând tăcerea
furtuni clădeşte-n umbră
apoi răstoarnă totul în laptele dorit
de sufletul copil
sătul de-aşa o lume cu oameni chip de fiară
cu spirit umilit
să fie acceptare să fie iar târâre ceea ce spun şi fac
întreb răspunsul vine din pălăria neagră
a unui clovn mag
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu