mă doare o măsea
nu sunt victimă sunt simplu deţinător al unui sac plin de defecte
cu efecte neplăcute colţuroase
banal banal da mă doare o măsea
şi ştiu că am crescut aproape odată cu ea
am un avans cel în care îmi cunoşteam picioarele
atât cât le duceam accidental la gură
probabil îmi plăceau degetele micuţe rozii
semănau cu sfârcurile sânilor mamei
da
cunoaştere autocunoaştere în care nimic şi nimeni
nu te împiedică să te guşti zgârii muşti
apoi să zbieri la toată lumea cu glas piţigăiat că te doare
acum eşti etichetat drept nedemn când vrei să zbieri că te doare
indiferenţa laşitatea urâtul din om
minciuna falsitatea egoismul
duse până la cronicizarea în manifestări
mă doare o măsea mă doare inima mă doare sufletul mă doare - zbier
ştiu că e seară se face noapte şi iar vine o dimineaţă de orb
cu măseaua dureroasă
târziu voi ajunge să tac pe scaunul dentistului
cu o anestezie a simţurilor adusă la perfecţiune
atunci învăţ altfel de tăcere : tăcerea amorţită timidă în care
numai aparatura zbiară la mine sistematic
ce bine este când vine eliberarea de măsea de durere
de fiinţe cariate până în adâncul firului de păr de timpan
de tâmplă de suflet de inimă
acum tac preventiv
măseaua zbiară la mine
ameţesc nervozitatea cu muzică
noaptea se aşterne oricum
imagine: Vladimir Kush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu