(ymp):
" nu uita şi eliberează inima ta de pietrele care stau pe ea. ai văzut şi tu cum se dezacordează vioara şi cum nu mai ascultă nici cheile acordajului în spuma mării îşi făcea cântecul rostogolirea trec zile şi nopţi şi-n împrăştierea aceasta răsar din seminţe florile aducerii aminte printre cărările calendarului cu bucuriile darului de la Igitur citire " · Desi iubim si prietenia si adevarul, totusi e o datorie sfântă să preţuim mai mult adevărul. · E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine. · E un principiu dovedit că trebuie să înveţi să asculţi pentru a şti comanda. De aceea, măiestria conducerii nu este un act ci, o deprindere. · Educaţia este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte. "(fragment)
(Pi şi pi-etre)
multe pietre se adună pe inima omului când viaţa e ca un căutător de aur. te adaptezi din mers sau pur şi simplu iei cu răbdare ceea ce vine ca un tăvălug peste prin firea ta. o modelezi aprig sau blând după cum îţi sunt iniţial puterile şi mai ales după cunoaşterea pe care o poţi asimila şi îi poţi extinde limitele. m-am trezit într-o barcă între două ţărmuri clare şi-am pornit a păşi în salturi când pe unul când pe celălalt. de multe ori nu am privit atent apa - uneori calmă şi limpede alteori tulbure şi supărată foc. da. vioara îşi tulbură sunetul când inima macină pietrele pentru a le simţi gustul a le palpa consistenţa. grăbită doamna de multe ori îşi ciobeşte forma chiar dacă pumnul tău strâns rămâne cu aceeaşi formă şi consistenţă. mă gândesc la asemănarea dintre pumnul inimă şi pumnul mâinilor şi mişcarea lor. inima se destinde se deschide pumnul. inima se contractă se strânge pumnul. rezultatele sunt aceleaşi pentru întreaga fiinţă. aseară m-am gândit la pietrele de la Stonehenge şi la asemănarea lor cu litera Pi şi nu numai cu litera ci cu simbolistica bogată desăvârşită a lui Pi şi bineînţeles a întregului ansamblu de pietre din care nu întâmplător au rămas în picioare 17. Dintr-una într-alta am alunecat în informaţii din ce în ce mai profunde şi-atunci am scris pentru a mă readuna într-un punct - cel al credinţei că nimic nu este întâmplător în poposirea unei fiinţe aparte în viaţa ta cu tăcerile ei cu bucuria şi tristeţile ei cu toată geometria de simţuri trăiri existente şi generate în timpul cât îţi este dat să o ai în preajmă şi în inima sufletul tău. spuneam că am scris cu gândul la geometria tăcerilor tale şi ale tuturor acelora care de multe ori păstrează praguri spre tine şi spre înalt pentru a se curăţa vindeca pe ele însele şi pentru a te purta şi pe tine de un infinit de ori în ruga lor spre curăţenie credinţă autentică pură.
(geometria tăcerilor tale)
mi-ai spus de atâtea ori că eşti liber
încât acum te aud în fiecare literă a alfabetului
încheagă laptele firii apoi spune-mi iar
că eşti pescăruş şi gând liber şi bucurie
în curcubeul stărilor mele intri şi-apoi pleci
scuturând petale de mac
şi seminţele negre ale somnului furtunilor
aştept fotografia de toamnă printre cercuri de apă vie
izvorul gândurilor nu seacă
se odihneşte pe banca de piatră
când salturile pescăruşilor către firimitura de iubire
schimbă urâtul
ca pe o monedă găurită cu bucuria jocului
mi-ai spus de atâtea ori că eşti liber
încât tăcerile tale au devenit utere pline de sunete
lichidul amniotic rămâne mereu limpede
aştept finalul celor nouă luni când fătul va ieşi râzând
uitând pe o margine de lacrimă foamea şi setea
uimind finitul cu încă un bulz cald de iubire
taină a tainelor se naşte mereu între tăcerile tale
şi tăcerile gândului dintâi
a pleca devine simplu gest
a te întoarce devine entorsa unei învieri a simţurilor întru bucurie
târzie împlinire înfloreşte
pe gardul grădinii Infinitului
când finite simboluri surâd seriosului Pi
ce asemănare uimitoare între Pi
şi pietrele de la Stonehenge
când lumina le scaldă în fracţiunile de zi
iar în cercul bucuriei lor împlinesc înaltului pacea deplină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu