(între poli)
mă închid într-o formă de gând
oglinda e spartă
peretele vestic nu-mi spune nimic
tăcerea coboară printre firele de lumină
un fir îl prind în palmă
descriu un arc de gând între vest şi est
ridic o clipă pleoapa verde a ochiului inimii
spre nord râde toamna spre sud plânge vara
cu ultimele picături de rouă pe frunzele teiului
râd şi măsor zidurile
est vest
spre nord şi spre sud
într-un şir ca o ancoră de navă eşuată
libertatea răsuflă greu
gesturi neterminate umplu tabloul
apoi ţâşnesc spre împlinire către cei doi poli
totul e un aparent haos înainte de alegere
râd şi mă prind cu haina albastră de est
privesc apusul şi înserarea
la cina orbilor în plin final de zi
final pictat cu migală clipă de clipă
când întreb un prieten mut de ce...
cu cioburile refac imaginea palidă
se ridică cerul din tălpile goale
copilul aruncă mingea de iarbă
plină de rouă
într-un joc al întrebărilor şi răspunsurilor
fără punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu