caut un cuvânt de început pentru un gând neterminat
când răvăşesc rafturile necunoaşterii
răstorn şapca timpului tău al meu
al tuturor refugiilor în care
păsările anotimpurilor pierdute sub paşii de cântec
ciugulesc fărâme de azimă
în duminica celor ce nu-şi ascund orbirea
se ascultă muzica singurătăţii
e multă linişte
tăcerile adunate scăzute
împărţite înmulţite între acoladele vieţii
lasă răvaşele maturităţii
încrustate în mici cioburi
colorate precum păşunile iubirii bucuriei
rănilor cu aparenţă de falii
între două pahare goale
odată ciocnind norocul întâlnirii între un el şi o ea
răvăşiţi de viaţă
e multă poezie între două tâmple
când frunţile sprijină cerul interior pe rând sau deodată...
vremea se îndreaptă şi el şi ea pornesc pasul în pas
cu rotiri ample ale prelungirilor până la cerul cer
dansul începe
versurile cresc
dialogul e viu sincer şi lasă urme adânci în uitare
am văzut tabloul din scoarţa copacului bătrân
barcagiul e static barca lunecă aparent
undeva pierdut călătorul aşteaptă vaporul
static şi el
îmi place alunecarea aparentă printre inelele
copacului bătrân
în tine mine noi
tabloul naşte gânduri neîncetat
inelul de aur al timpului
prinde în esenţa lui trupuri şi inimi
labirintul fiecărui gând creşte şi el
barcagiul plimbă acoladele
spre un ţărm şi el static
inelele nu mai ajung acolo
ţărmul deja a fost modelat din inelele altui copac
când caut un cuvânt de început
se dezleagă o frază de ţărmul din inelele altui copac
ridic static ancora de lemn
şi-atunci ajung brusc la sfârşit pentru a relua căutarea
unui cuvânt de început-ţărm râu izvor de inele
din inelele copacului bătrân
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu