(orbul uită)
mă-ntorc imagini printre frunze argintate
când reveneam adesea într-un punct
în care veştile poveştile-ncercate de inimi clare
- case verzi
se împleteau în neguri pe vecie
pentru a re-nflori în geometrii cereşti
se împletesc în mine curcubee
când albe când pline de culori
pasteluri calde orbului în haine
penelul-nviorează în acum şi nasc prin linii
tuşe calde de-mplinire
acum mimez iubirea ştiu
aici când pe pământ tot ce-i curat prin iarbă
prinde roua
ce e urât cenuşă-i într-un cub de lut
se pierde în metafore alerte
şi împlinesc poemul unui mut
dar orbul uită râde mâna lui nu cere
mişcarea împlineşte-ntr-un sărut
mă poartă-n timp într-un acut acum
sunete clare bucurie prin tristeţe
înviorări de clape lunecări de-arcuş
prelunga mângâiere printre coarde
şi văd în mine
instrumentul naşterii de viu
mă poartă iar imagini în trecutul care
mi-a răsucit în inimă acut
dorinţa de a fi izvor de viaţă
pe-un ciob de amforă născută ca un scut
în timpul verii-am transpirat în versuri
în toamnă rodul îl petrec privind
rotundul cerului închis acum în sfera
sfârşitului senin spre început
mă-ntorc imagini printre frunze argintate
când pasul prim mi-l las să-ntoarcă vis
la prima lui scânteie către ceruri
plecând din iad prin rai spre un alt abis
visul din vis îl tot cuprind privirii
şi las pe-alei de vorbe necuvânt
o inimă un suflet ars în august
pentru-a-mi fi iar rod în toamnă
- gând deschis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu