duminică, 1 septembrie 2013

Gând de dimineaţă 1 septembrie 2013




"la începuturi
când cântecul nu avea portativ
şi motivul era ascuns într-un tiv de cortină
prin culisele teatrului universal
treceam
călare pe cal
ca-n pictura aceea printre copaci
a lui Magritte
cu însoţitorii mei
calul lui Dante
Ragno (păianjenul)
şi Zeriab (privighetoarea)" - ymp

am dansat cu tine toată noaptea
împreună ne dăltuiam paşii
tu cu penelul devenit arbore de gânduri
eu cu pana evadată dintr-un trup de pasăre devenită statuie în oglinda împletirii braţelor încinse de nesomn
am dansat cu tine toată noaptea
într-un hohot de râs al pescăruşilor
numărau frazele din proza ta şi când au reuşit să termine un capitol
au deschis aripile şi-au împrăştiat manuscrisele trecutului în toate cele patru zări
a rămas unul singur
cel pe care nu mi l-ai lăsat încă privirilor uimite să-i adulmec blândeţea
aştept în gara dintre două valuri să mă ridic printre literele înclinate repezite pe alocuri
trăiesc mereu cu impresia că am devenit parte din poveşti
nu povestitorul
acela are rolul lui bine stabilit
sunt firul de praf sau firul din pânza păianjenului
ştii tu care - cel care împleteşte poveştile infinitul într-un fagure din mierea albinelor care fură esenţele florilor ascultând cântecul privighetorii
mă gândeam dacă nu cumva în ciocul privighetorii nu eşti tu cel care înfloreşte de un infinit infinit de ori la fiecare sunet la fiecare notă aşternută cu migală pe portativul cuvintelor fără plumb
porţile sunt deschide pânza se ţese neîntrerupt
simt cum alerg cum mă întinde timpul printre alte fire alte note alte triluri alte mângâieri blânde sau aspre ale glasului tău - cascadă în deplină lumină şi pasul prim înainte care se desprinde din mine la fiecare literă scrisă trup de literă rostit...

am dansat toată noaptea în alb şi albastru s-au împodobit paşii iar ritmul a furat nu în glumă nuanţele jadului
cum vom numi dansul mă întrebi scuturi apoi gândul de scântei cerul îşi aprinde pipa de toamnă
gândesc sau nu gândesc la asta...se va naşte şi el numele când păianjenul acela alb de pe buzele tale va termina broderia...


























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu