din mai târziu spre tine mă îndrept
prezent tăcut cu buzele-aurii
şi-mi spui să-mi fiu umbrela de safir
în aşteptări să cânt să râd să-nviu
dintr-un prezent aştept să-mi strigi din depărtări
acum atent atins de drumul sterp
când bucuria frânge-ntr-un ceaun
flacăra umbrei flacăra valenţei
se zbate non valenţa să îşi umple gardul
grădinii furiilor cu rodul stângăciei
mă împresoară cu esenţe fade
şi-mi strigă sec să nu mă mai apropii
grădina ei cu rod uscat nectar prea tulbure
îmi dă fiori
şi-mi poartă gândul jumătăţilor de visuri
întorc în mine formele de gloduri
convex-concav modulul mi-l apropii
cât poate oare adevărul să înfrunte falsul
trăieşte în iubire în frumos în sfânt
tăcut concav adună rostul
convex răsfiră non valenţa fluturi
deasupra universului bolnav
aştept şi-ndrept până la cer un trunchi
sau o tulpină dintr-un trandafir respir
aroma blândă a formelor de gând
concav convex gândesc trăiesc expir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu