absenţă

spune-mi că inima ta 
a încetat să mai tulbure cuvintele cerului
tăcerile cu tăceri se sting în formele gândului
când aurul vechi stinge patimile nopţilor
şi dimineţilor fără răsărit

te ascult pe marginea visului
într-o poveste a culegătorilor de scoici
ghearele lor strâng spiralele
apoi lasă în urmă nisipul tulburat

năuc în aşteptările prea lungi
rămâne pradă valurilor paşilor călători
ajunge pe dig într-o răsuflare furtunoasă a mării

naşterea perlei se amână pentru un acum diluat
plin de sarea vânătă a cuvintelor născute a fi alean
sufletelor în aşteptarea azimei profunzimilor nerelevate
ale gândurilor tale