(în nevoia de con)
cânt fărâma libertăţii rătăcită-n poligon
mii de laturi taie gândul
şi-ntr-o zi anume scrisă liberei desprinderi clară
îmi va fi în suflet calea
de-a mă depărta de fiară
(din nevoia de con)
râd o clipă sferei vârf îi fac şi golul
plin declar că este-n unda larg deschisă
într-o curbă rară
îmi descriu în noapte
starea-n emisferă
stânga zbate umbra dreapta-mi tace visul
inversez o clipă haos paradisul
infinit amestec într-un cub frânt alb
prelungesc un capăt
celălalt îl fac
vârf de viaţă-n cuibul prins isteţ în spini
de câte ori toamna-mi lasă-n trup venin
antidot există tac şi mă supun
sau tot tac în versuri cânt şi mă expun
judecăţii simple-a corbului uitat
între nopţi albastre răsărit ciudat
înserare vie şi-un apus brodat
cu fâşii de inimi
în credinţa vie niciodată pasul nu mi l-am uitat
între con mi-e dorul şi-un ecou aprins
iubirii îl dărui veşnic simplu nins
(în nevoia de con)
cânt libertăţii rătăcită-n tine visul meu de vară
dintr-un zbor de spin
văd în faţă sfera poligonul cubul
toate-s acum scena părăsită-n toate
altă scenă creşte între-a fi şi-a spune
de ecoul golului printre flori de creste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu