Gând de noapte 22 septembrie 2013

trăsura cuvintelor întârzie
poştalion al cunoaşterii lasă scrisorile pe masa de iarbă a principiilor
vârstele biologice mor într-un crâmpei de amintire despre cum a fost cum este
se împiedică armăsarii gândului într-un ce va fi
când iubeşti cu toate nervurile frunzei în care agiţi un steag alb al adormirii minţii
şi laşi inima să scuture rodul toamnei prima sau ultima a dialogului versurilor
trăiri netrăiri amestecate în bolul de sticlă ameţesc mesenii
uneori sunt doi în jurul lor cresc inelele minciunilor falsităţilor
întâlneşti pe aleile virtuale un glas priveşti îndelung un chip te întrebi de ce când şi din ce punct alergi după trupul albastru să te aşterni punct
de la tine spre el spre trupul albastru începi să ţeşi imaginarul inimaginabilul te ucide când deschizi câte puţin aripile cuvântului printre cuvinte cuvinte şi alte cuvinte
rămâi la final să înşiri puncte infinite puncte
le umpli cu gândurile tale despre iubire şi-aştepţi
un colţ de pâine te urmăreşte felia are formă de viaţă întorci toate feţele mângâi toate muchiile rostogolind un cocoloş de azimă în forma unui poem plin
plin de tine de el chipul trupul albastru îţi trimite un dar de apă un dar din val în val
crezi în darul lui
apoi simţi pasul cum tremură în tălpile tale golite de sensuri

trăsura cuvintelor întârzie
poştalion al aşteptărilor lasă plicuri goale la fiecare colţ de drum
umple-l cu răbdare şi bucurie închipuită
cândva le vei cunoaşte şi vei râde de toată această întâmplare înşiruind printre firele de iarbă şerpii îndoielilor înveliţi în pergamentul din care inima ta se aude cântând fără praguri fără opriri cântă

trăsura cuvintelor întârzie
poştalion al banalului te întâmpli cititor al propriilor aşteptări pe piatra de hotar dintre a fi şi a rosti două cuvinte

plesnitura de bici nu întârzie

imagine: Vladimir Kush