miercuri, 22 octombrie 2014

cerul pare mai aproape


sunt urme de viaţă
pe drumul părăsit de verbul a păşi
de a fi deasupra propriului mers
apa te înghite fără şansa de a reveni
încă o gură de aer
încă un personaj dispărut
în piramida neterminată
din ea se aud glasuri
frica se aşterne cuminte între membre
puţin mai sus creştetul zvâcneşte
privirea traversează pământul
cu viteza unui gând neclar
cerul pare mai aproape
pe frunte broboanele anunţă
intrarea într-un anotimp
frica îşi schimbă culoarea
literele se adună
într-o sculptură a cuvântului
cameleonul - fabricantul de vise
târăşte coada valorilor
pe inelele copacilor goi
Anne Marie Bejliu, 21 octombrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu