galopul şi tropotul tău

galopul şi tropotul tău prin umbra inimii
pasărea şi tâmpla florii în sărut îngână viaţa

dezvăţ îngheţ învăţ
cum numele cruce şi iubire şi adevăr
îmi taie nodul cuvintelor

verbe verbe puncte în puncte
prin puncte radiază
în mersul pe care nu l-am ales

l-am cules de pe tălpile tale
când încă erai departe
lângă zidul plin de iederă al trecutului

prezent trecut trecut prezent
miezul mi-l sfârtecă neîncetat

pasărea ciocul fin
şi-l lasă sărut pe floarea timpanului
zvâcneşte umbra ei pe pleoapa răsăritului

au amorţit galopul şi tropotul tău
umbra inimii răscoleşte întrebările
răspunsurile le transformă în firimituri de azimă

pasărea le ciuguleşte atent
apa o picură ploaie deasupră-mi

tu călătoreşti
nisipul valul farul depărtarea te absorb

liber cânt liberă trecere printr-o piatră incoloră
cuarţul cântecului răsună odată cu fulgerul vieţii
sau simplu scapără gândul de foc
între două vârfuri de cremene

sensurile întârzie. pasărea rămâne
în secvenţa colorată în sărutul prelung

statica prezentului
în flexibilele puncte de foc ale sorţii
o îngână...

Anne Marie Bejliu, 18 octombrie 2014