vineri, 3 octombrie 2014

dans


dansez pe meterezele timpului
prinsă într-o aripă de cuvânt neînţeles
sensurile lui copleşesc rugina gândirii
anotimpurile joacă ruleta rusească
pe muchia pumnalului nopţii fiinţei
uneori mă răzvrătesc alteori urmez mişcarea roţilor
cu dinţii tociţi ai umanităţii
sămânţă de iubire din Iubirea Lui
putrezesc în analele unei istorii greşit aşternută
pe filele din fibra copacilor pe care
cu gândul i-am tăiat cu inima îi plâng cu sufletul îi alin
cântecul îmi este spulberat într-un flaut al soarelui
el, flautul lui Ra, are găurile libere. eu nu. şi
din toată povestea sunetului înfundat
cuvintele ţâşnesc horind dorului înălţarea
dansez pe crenelul ales
fir de gând prins în plasa păianjenului creator
distrugerea autodistrugerea îmi aparţin
sunt braţe şi capete ale hydrei necunoaşterii
înmulţite de mintea năucă
sufocă glasul inimii în somnul orizontalei
ratare în pânza nepictată a ratării
artist desăvârşit îmi sunt şi sunt
Tu, Doamne, cât...
Anne Marie Bejliu, 3 octombrie 2014

sursa imaginii:

http://www.fad.ro/Pictura-acrilic-pe-panza-cubismul-26683.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu