transcendere

(-gânduri de seară-)

*
s-a spart clepsidra amarului
îi simt sărutul pe frunte
când rătăcesc printre umbre dansând

veninul umple partiturile cu virgule
lasă arcurilor simple dreptul la salt

**
între două linii perpendicular
aşternute de neştiut
un punct îşi freamătă dorul
între linişte şi uitare

caută direcţia poate spre sus
poate spre lunecare...

***
mereu proptită este linia oblică
pe linia verticală

răsună toaca unui anotimp neatins
iar clopotele bat dulcea chemare
din trupul lacrimilor transcenderii neputinţei

Anne Marie Bejliu, octombrie 2014