joi, 23 octombrie 2014

scufia de pământ şi sare


pe rugul aprins vrăjitoarea torţele
le rostogoleşte pe tatamiul inimilor
se vede cum rămâne în urma tuturor cântecul
încet încet cortina se lasă
rămân în plin câmp vraja povestea mirajul
uimirea unui copil prins în braţele ruginii ale magiei
pe asfalt nimicul pluteşte
ca o hârtie aruncată pe lângă coşul cu gânduri
văd o frază două şapte... nouă versuri
şi un punct aproape inutil
răsar aruncă scufia de pământ şi sare
mercurul ridică arcul de culori spre cer
rămân toate aparent împietrite
preţ de un braţ care le rupe în altă poveste
rugul se reaprinde
altă vrăjitoare rostogoleşte versurile
şi un coş cu mere coapte
Anne Marie Bejliu, 23 octombrie 2014
02:22

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu