să visăm Leandru

croitor iscusit îmi ridici tivul libertăţii
pe cataligele cuvintelor
printre coloane de zdrenţe metaforizezi gândurile 
le simt răzvrătirea şi glasul...
parcă alt glas din adâncuri trezeşte toamna naşterii
purtătoare a numărului patruzeci şi şase

visul destramă realitatea. realitatea destramă visul
în bucătăria dimineţilor cenuşiul îşi pierde arta
într-o lingură ca o lebădă cu ciocul rupt
şi cântă cântă neîntrerupt povestea, poveştile

gândul alege călătoria sau călătoria îl alege pe el
când între noi ecranul rămâne rece
câteva cuvinte câteva transcrieri de trăiri
şi o atât de lungă aşteptare o accept

ţi-am spus că

te iubesc şi tac. tac şi te iubesc
cineva spunea că gândul tău sau tu...

mă culci în taina cuibului de berze
în el, în cuib, visez braţele tale pe umerii obosiţi
privind cu patru ochi răsăritul
al meu al tău
- al nostru spun în şoaptă -
şi închid umbrela esteticii ratării într-o scoică

să visăm, Leandru, să visăm prietene bun...

Anne Marie Bejliu, 3 octombrie 2014

imagine:

Girl with mandolin (Fanny Tellier) - Pablo Picasso