îmi spui să privesc să tac
te ascult dar în mine asculţi mereu
numele arcului săgeţile te împung
şi atunci cum să tac sau să privesc
îmi arunc orbitele înlăuntrul inimii
mă ascund acolo mai mereu. tu mă cerţi încet
aproape şoptit mă arunci odată
cu bandajul uitat pe încheietura ruptă
după ultima poezie scrisă iubită numai de tine şi cei
câţiva care nu citesc decât titlul
uneori
cum să tac să privesc şi apoi să ascult
toată această poveste absurd rătăcită
printre filele îngălbenite
mai bine te uit la marginea zdrenţuită a cârpei
de praf îl las să cadă pe podea şi cu talpa
lipită de cealaltă încerc alt pas de dans
harta desenată în praf îmi va mai spune
din când în când într-un mod cât se poate de banal
ce mai faci
Anne Marie Bejliu, 17 iunie 2015
sursa imaginii:
http://www.descopera.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu