surâs lăptos

nu ştiu dacă există stâncă de pâine
dar poate că între viaţă şi rouă
la fiecare trecere a unei încercări
se umezeşte azima pentru
încă o naştere a puilor de vis

şi-atunci spun mai sigură pe mine

pe stânca de pâine crucile nu mai dor
se muşcă blând ca buzele sugarului
sânul mamei plin

totul se închide în trupul amforei
ca o taină a înălţării cuvântului iubire
între pumnul strâns al puiului flămând
şi cel deschis în care pictorul orb surprinde
surâsul lăptos al pruncului

Anne Marie Bejliu, 26 iunie 2015