meci cu remiză

vreau să respir aerul
acelui timp în care
indecizia era acţiunea supremă

acţiune reacţiune
ca un animal fosforescent
în transmisia ei benefică
de bucurie şi iubire sau numai de evoluţie

interior exterior erau una
bine şi rău rău şi bine
se plantau în aceeaşi sămânţă

într-o unică alcătuire se întregeau
unul din altul se năşteau
ca acum toate şi totul

mintea omului rădăcini creştea
pentru mersul mereu înainte

acum toate şi totul au rămas aceleaşi
fuge inima omului în minte
mintea în coliviile fricii

răsturnare de gând gând în rostogolirea
libertăţii niciodată asumate

flux reflux într-un cuptor de pâine de valuri
de cratime praguri

cineva îmi strigă mereu:

vom ajunge la exsanguinare
în timp ce bilele se vor ciocni neîntrerupt
metronomul va legăna timpului
cererile de eliberare
pe care le tot scriem în fiecare seară
apoi la răsărit le rupem apatici

reluăm dansul

binelui şi răului nu le pasă de gândirea omului
se nasc neîntrerupt în aceeaşi capsulă
ridică pământului mingii la fileu
până când culorile
dau semnalul unui final de meci cu remiză

Anne Marie Bejliu, 27 iunie 2015