cântecul fetei cu nume de început

(lui I)

înainte înapoi leagăn sau piatră
mişcarea o şuieră
vântul mângâie răni
furtună în larg şi în inima gândului
care gând care leagăn care piatră
vuiet de navă
iese din portul liniştii
se aruncă frunzele într-o explozie de simţuri
amânate schimbări
stagnări mereu cu candela aprinsă
direcţia e unică
copilul aruncă injurii mamei
mama tace obosită nu mai adoarme
telefonul răsună noaptea îngerii nu dorm
mamele alăptează visul
visul copil a căzut în prăpastia în care alcoolul sapă raţiunea
fata cu nume de început cântă singurătăţii prietenia se prelungeşte
lumea fuge în prăpastie
cât de frumoasă este adâncitura crestătura rana mamei lasă vulcanul liber să cânte
fata cu nume de început cântă vulcanului

înainte înapoi leagăn sau piatră
în pumnul copilului iarba e amară
furtună în larg furtună pe ţărmul adolescenţei
şi în calea fetei cu nume de început
aşternut pasul plimbă călcâiul pe marginea stâncilor pescăruşul şchiop
pândeşte hrana
anul acesta mâna hrănitoare a plecat

piciorul pescăruşului e un poem cu metafora înghiţită de un rechin
ameţit de victorii nesigure
mama plânge şi râde fotografiei copilului
nu mai aude vocea din telefon ameninţă
de ce urăşti întrebarea şi răspunsul lovesc timpul
fata cu nume de început cântă la pieptul unei sălcii cu ramurile răsucite în cuvinte
de ce urăşti de ce iubeşti
ce este prietenia pentru tine fată cu nume de început
(lui I)

înainte înapoi leagăn sau piatră
mişcarea o şuieră
vântul mângâie răni
furtună în larg şi în inima gândului
care gând care leagăn care piatră
vuiet de navă
iese din portul liniştii
se aruncă frunzele într-o explozie de simţuri
amânate schimbări
stagnări mereu cu candela aprinsă
direcţia e unică
copilul aruncă injurii mamei
mama tace obosită nu mai adoarme
telefonul răsună noaptea îngerii nu dorm
mamele alăptează visul
visul copil a căzut în prăpastia în care alcoolul sapă raţiunea
fata cu nume de început cântă singurătăţii prietenia se prelungeşte
lumea fuge în prăpastie
cât de frumoasă este adâncitura crestătura rana mamei lasă vulcanul liber să cânte
fata cu nume de început cântă vulcanului

înainte înapoi leagăn sau piatră
în pumnul copilului iarba e amară
furtună în larg furtună pe ţărmul adolescenţei
şi în calea fetei cu nume de început
aşternut pasul plimbă călcâiul pe marginea stâncilor pescăruşul şchiop
pândeşte hrana
anul acesta mâna hrănitoare a plecat

piciorul pescăruşului e un poem cu metafora înghiţită de un rechin
ameţit de victorii nesigure
mama plânge şi râde fotografiei copilului
nu mai aude vocea din telefon ameninţă
de ce urăşti întrebarea şi răspunsul lovesc timpul
fata cu nume de început cântă la pieptul unei sălcii cu ramurile răsucite în cuvinte
de ce urăşti de ce iubeşti
ce este prietenia pentru tine fată cu nume de început

 <<< (autor imagine: Victoria Anghelache)