Gând de zi 26 august 2013

iar vreau să strig când nu m-auzi
când dorul meu încape
într-un ceaun de aburi cruzi
când gândul vrea să scape
de apăsarea de argint a firului de iarbă
şi de măruntele dorinţi ce-l strâng în chingi în grabă

iar vreau să tac să râd să plâng
când ştiu
trecutul te apasă
e ca o plasă de-nceput şi de prezent

mai lasă

timpului un pas sărit
peste o notă două trei
durerii mut surâde-i
o să mai stea
pe-o muchie de muşchi flămând
în şura vie a-ncăput tot rodul verii-n toamnă
o să le ieie de la-nceput
poveştile dintr-un sărut cu tălpi umblând prin rouă
cu pori deschişi spre început
spre un sfârşit când plouă
şi lasă-mi aerul nescris
e fila liberă sub scut şi-n spatele oglinzii
încearcă să-ntregeşti tu mut
conturul clar al cheii
spre inimă ai rupt şi au durut petalele deschise

şi-acum le numeri

e un fragment de cântec scurt finalul verii
se-anunţă-abrupt în prelungiri
se-ntinde şi se-ncheie cu un buton
prea învechit să-mi fie cod al serii
în care tu ai început să-mi scrii
prin filele tăcerii
că mă gândeşti că-n mine brut a încăput
fragment durut fragment de lut
copilul căutării

iar vreau şi mă opresc în scut
tu taci şi-n roua dimineţii
văd toamna iarna început
de primăveri tăcute
şi-o vară iar prin aşternut de litere stinghere
îmi va mai arde-n pas de gând cu ghearele tăcerii
inima formă de-nceput şi de final
prin seve