forme clare

te cred eşti viu
te mişti vioi
în paşi tăi cei siguri ai descris
eclipsa vieţilor rămase-n chiup închis
laşi urme clare-n stâncă şi-n trifoi
înscrii un arc de sferă multe flori
deschid corola soarelui
şi lasă-n timp să poposească
albine nu în roi pe rând în gând uitat prin foi
îngălbenite arse ursitoare
vorbesc la căpătâiul pruncului şi sloi
îşi lasă trupul dezgheţat să crească
oceanul visurilor se revarsă-n noi

te cred eşti viu
sprânceana o ridici
la fiecare strop de literă fierbinte
când dorul dor se-nscrie-ntr-un trifoi
cu forme clare bine rânduite
în stropi de rouă-mbraci chemări şi doi
înseamnă pentru rugi prea sfinte

te cred eşti viu
aud prin rugile crescânde
flacăra vieţii reaprinde-n mine ploi

te cred eşti viu
laşi printre rânduri coşuri pline de seminţe
rodi-vor în alt timp într-un doi
încins în trup de "i" cu luare-aminte
tu trupul drept
tot tu un punct în cer
plutind încet spre oarbele cuvinte