înfloresc crinii Maicii

jocuri curse întreceri
în spaţii închise deschise strâmte largi
toate se adună în inima mea acum
simt sufocare într-un câmp de gânduri
unele se zbat să prindă un colţ de coviltir
soarele arde bezmetic zidul de apărare
zid de protecţie în franjuri descris de mişcările minţii de ritmul inimii
bileţele fine din piatra de râu ascunse printre fisurile zidului
răstălmăcesc stările
starea îşi lasă coatele paralel pe masa rotundă a tăcerii
în contemplare fiinţa se răzvrăteşte
adună colbul fir cu fir
desfăşoară a infinita oară poveştile dorului în anotimpul naşterii
e în aşteptarea banalului care vine mereu cu lăzile pline de comori amorfe

şi iar se prind în horă jocuri curse întreceri
în spaţii largi în jocul undelor spre centrul vâltorii de trăiri
devin redevin strâmte porţile alergării printre umbre toamna se apropie
după un scurt popas într-o adormire dureroasă
pentru a primi deschiderea cerurilor şi protecţia Mamei
totul se transformă într-un fetus-copil
la distanţă infimă de ieşirea din cuibul matern
se aude strigătul pocnetul palmei
înfloresc crinii Maicii