fărâmă de Dumnezeu în taina firii tale stă ascunsă păşunea de cuvinte
rod al zbaterii muşchilor sunetul râde în plin portativ
înainte de atingerea degetelor de clape coarde arcuri butoane ramuri
de gând de suflet de taine ale cerului interior
gând prin gând pentru gând spre gând
hora bunilor samariteni rugile şi le încing brâu în jurul tău
ajungi să le crezi spusele iar carnea ta frământă trăiri care ating eclipsa unei luni de august în care alte şi alte luni ard pentru a oferi săracului de timp azima pentru împărtăşania vârstei care adună coroana de ghimpi într-o sumă subtil lăsată să curgă în inima fiinţei
patruzeci şi cinci de ani în aproape o lună de gânduri născute neîmplinite un trap obositor al unei vieţi pe care nu o mai vreau a fi continuată aşa cum este
undeva în mine se aude foşnetul apei sub lotca trecerii
îi ascult cântecul cu atenţie şi las ochiul cerului să hotărască
e simplu: a fi sau a nu mai fi pânza tobei de valori neatinse în calea lor de prelungirile braţelor Domnului
am obosit să fiu
sunt curioasă să văd cum e să nu mai fi şi-apoi să privesc prin sticla aproape matizată de aşteptări - aşa-mi închipuiam când eram mică privirea celor plecaţi asupra noastră - cum se manifestă fiecare din cei percepuţi de mine indiferenţi când încă mai puteau atinge bucuria braţ la braţ cu mine.
mâine va fi o zi mai bună iau totul de la capăt mimând zâmbetul şi bucuria de a fi...
aplic păcăleala fiecărei seri...nu! mă rog pentru a fi. restul vine loveşte mângâie năuceşte alină respiră respir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu