în fraged dar

se plimbă chipul vieţii 
prin penele de gând
descrie roata linii 
şi cercul se destramă

la vale gândul unic
îşi poartă trupul slab
puternică-i e salba
de sensuri şi un steag
al libertăţii arse
de glasuri fără albii
se-ntoarce şi despică
neadevăruri spuse
pentru a fi stocate
în file-ngălbenite

perii asprite-n vorbe
rostite nerostite
cu dinţii din minciuna
unui veac nebun
în care minţi pierdute
se pierd mai mult în haos
neregăsindu-şi Calea
spre propria dreptate

dreptate a luminii
a centrului de aur
argint şi-n care perla
nicicând nu-i sidefată
uitându-se nisipul
în plina neagră noapte
pe-un ax menit să-nceapă
a contura o viaţă

se plimbă chipul vieţii
pe copertina albă
a unui cort de visuri
neîmpliniri şi fapte
aduse-n jar de suflet
din depărtări mereu

fiinţa-şi strânge haina
de bucurii aproape
şi trupul lasă umbra
să-i umple cerul mort

în rugă se destramă
şi moartea şi durerea
când ochiul vede bobul
de grâu cum creşte liber
şi cade-n coasa morţii
pentru-a trăi mereu
în fraged dar ce umple
clipa mântuirii
cu verdele pădurii
şi-albastrul dintr-un dor