mişcarea dintr-un sfert de cerc
opreşte clipa într-un punct
când vrei să fugi
mai mult adormi
pasul ţi-l fură răsucit
o întâmplare te aruncă
între o curbă şi un sfert
de timp cu chipul îmbrâncit
între secundele alerte
un ax învârte cerul sorţii
ne regăsim şi măsurăm
cât din noi este dat porţii
şi cât deschidem din priviri
când sufletul e-n centrul nopţii
ivărul mult prea ruginit
ştiam că poarta-i de argint
şi dincolo de ea se-ntinde
un câmp de grâu nepărăsit
de cântecul zilei şi-al sorţii
în dar primită-n cer uimit
de-atâtea praguri negăsit
gândul unic al dreptăţii
unica stea la răsărit
împacă timpul prea trăit
cu cel uitat în verde schit
şi-ntr-un acum abrupt un pas
şi altul şi-altul au rămas
cu arc închis în câmp deschis
de vorbe urme prea incerte
când ivărul e ruginit
se cere alt şi-alt infinit
în visul rod singurătăţii
se-nvârte versul într-un ceas
de apă foc metal şi lemn
şi aer respirat rotund
în bulzul punct-pământ flămând
mişcarea dintr-un sfert de cerc
îmbracă sfera-n întuneric
când miez deschis în cer închis
învârte versul într-un ceas
măsura nu-i într-un compas
se pierde-n fiecare pas
odată cu pustiul vieţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu