ţi-e gândul orb de-atâta frumuseţe
şi-n fiecare seară taci adânc
adâncul îşi înghite sfârşitul de poveste
iar începutul fuge-n oglinzile de fum
te împresoară sfera din roua rugăciunii
simţi cum poveri coboară pe dealu-n care pas
zilnic aşterni cuvântul să-ţi poarte-o rugăminte
de a rămâne om lumină zâmbet în orişicare ceas
o oră de-ascultare în infinite umbre...
te-mparţi şi cerni nisipul
din întrebări rămân
filele-ngălbenite sau albe fericite
în gama unui do... re mi fa sol
cu do re-ncepi prezentul
pe-un ram îţi cântă păsări
când pe pământ o hartă se-ntinde înghiţind
un an al crucii-n cruce cu infinite praguri
tu sufletul în trup îl laşi să curgă demn
povestea curge-n gânduri curate perle-n prispa
pe care ploaia cade şi urcă-n veşnicii
ascult tăcerea-ţi vie miracolul se-ntâmplă
o lacrimă şi-un zâmbet deschid porţile vii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu