se strânge drumul între umerii obosiţi
capătul o ia la vale spre bezna cuvintelor strigate cu voci de piaţetă dintr-o comună în care oamenii s-au înstrăinat demult
singurătatea îşi zbate graţios genele plină de fericirea de plastilină surprinsă adesea de privirile curioase în fraze dulcege
colbul drumului ajunge în gâturile groase sau subţiri le usucă iar sunetele zac pe paturile de spital mărunte
nevoia de dialog taie cordonul ombilical dintre orgoliul-oxigen şi iarba neagră arsă de patimi
verdele reapare cu figura lui de copil ruşinos pe la colţuri de mese
în duminicile orbilor
- numai atunci-
sunt scoase mesele rotunde şi trepiedele pe care hărţi uriaşe arată drumurile spre comorile sufletelor - cuvintele rostite cald simplu tandru ca o îmbrăţişare neconvertită dintr-o strângere aspră brutală a braţelor nervoase
se strânge drumul între tâmplele obosite
pe mesele rotunde o mână sigură a aşternut cuţitul uriaş al comunităţii singuratice
dialogul devine o sărbătoare a tăierii tâmplelor în zerouri şi puncte mărunte
pe tarabele frazelor uzate se aştern covrigi calzi pentru închiderea cu lacăte în cuştile colbuite a glasurilor inimilor
sunt numărate toate cu siguranţă nu vor evada până la următoarea sărbătoare a tăierii tâmplelor obosite
se strânge drumul între umerii obosiţi
îşi strânge drumul fruntea apoi o răsfiră umbră pe calea orbilor
la întoarcerea spre casă
undeva un punct caută patul de spital al unicului cuvânt care-i merită apăsarea cu bucurie pe creştet cu toată curăţenia trupului lui de copil singuratic
un punct pe cuvântul care începe cu punct curge într-o linie verticală iar la final încheie concertul în nota re
la mijloc timid se rosteşte bi...
u-mbra nu părăseşte cuvântul
rămâne între braţele molatecului u
de aici să fie drumule încercările iubirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu