într-un continuu deja vu strig ţărmului neuitării să-mi cânte pacea necâştigată,
comoară a gândului aflată în peştera piraţilor de amintiri.
trec puntea culorilor într-un balon de săpun amorţit între a fi şi a nu fi, metaforă într-o găleată cu smoala lipsei acute de rostiri clare curate şi profunde.
te citesc zi de zi cu setea şi privirea flămândului răstălmăcind nerândurile cu versuri în care dragostea îşi răsfiră aripile abia crescânde luminând porţile nedeschise.
lacătele izbucnesc din codurile strânse.
vapoare pornesc atacul final pe valul dintâi al cunoaşterii interiorului balonului de săpun amorţit între starea de a fi şi cea demult încrustată în piatra-scoică a visării
amintiri prezent şi o aripă de fluture uitată într-o literă rotundă un ou al mişcării naşterii amânate a bucuriei.
aştern apoi şterg literele cuvintelor liantului uman.
aştept al doilea val cu spuma neatinsă de plăcile lunecoase ale zborului care taie aparent miezul valului cel mai înalt.
respir sub apa sâmbetelor răscolesc valurile duminicii orbilor cu pasul sigur al inimii când rotaţiile semipetalelor florii vieţii încolăcesc gândurile nenăscute spre centrul fiinţei.
te aştern pernă a liniştii în fraza somnului fricii pentru ca funda să-şi multiplice buclele până la bucuria bucuriilor Omului.
te citesc zi de zi cu iubire împlinind un ritual al gândului curat întru bucuria Domnului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu