pasăre de piatră

lasă-mi pasăre de piatră orbitele tale goale
le umplu cu safirele gândului curat
ciocul tău va fi rubinul inimii înainte de tăcere
trilul tău va umple văile sufletului de culoarea timpului vultur
cu ciocul şi aripile înnoite în spiritul bucuriei zborului
falia de frică îşi va deschide mai larg anotimpurile
va răsări un alt anotimp - al cincilea ca un vârf ascuţit
al astrului idealurilor neatinse de fericirea omului
printre glasuri de păsări din lemnul teiului fulgerat

te voi căuta mereu la apus
printre versurile poemului finalurilor de zile

ramurile copacilor se vor împleti veşnic
într-un alfabet al inimilor cerurilor deschise
întru Voia Lui
dincolo de cenuşiile atingeri ale furtunilor interioare
ale clovnilor cu râsul modelat în spectacole de mâna a doua

lasă-mi pasăre de piatră
deschisă peştera în care apa uneşte
stalactitele metaforelor trupului
cu stalagmitele inimii cerului interior

cornul lunii le va reînvia într-un cântec al tău
al păsării de piatră cu ochii din safirele gândului curat
şi ciocul ca un rubin al inimii arzând întru credinţă
în anotimpul al cincilea -
cel a renaşterii fiinţei întru mântuire