umbre de leagăne

alerg între maluri născute nefiresc între leagănele copilăriei
şi zidurile fărâmate ale blocurilor 
unul e al meu nu mai este albastru şi alb
l-au colorat
am venit aici ca o răţuşcă legănându-mi primii paşi
urcam şi coboram năvalnic dâmburile de nisip amestecat cu pietre
eram mândră de "bănisa mea de vulpe" şi mereu gata să pic în nas
braţele mamei mă prindeau tata mă lua în braţe
(când mă prindea)
adormeam între pernele calde mâinile blânde
mă trezeam strigând după ceai mâncare
după o tiradă de r-uri şi s-uri eram înţeleasă
aveam un an şi glas de trompetă
râd şi mă întreb de ce acum e aşa cum e
sună tocul uşilor a gol în sufletul meu vântul spulberă cuvintele
le fugăreşte zilnic
privesc ţintă lumina
lumânarea şi când se stinge îi văd flacăra
mulţumesc sufletelor plecate la odihna aceea numită veşnică
pentru lumânările modelate în fiecare cuvânt al lor
şi alerg mai departe între maluri născute nefiresc între leagănele copilăriei
şi gardurile ştirbe ale grădinilor
cu bucurie spun că în grădina mamei crinii Maicii Domnului au înflorit
parfumul lor închide malurile şi lasă umbra leagănelor să legene gândurile
copilăria împinge leagănele până la cer apoi dăruie fiecărei umbre copil un pumn de parfum de crin al Maicii

aud râsul ei şi uit

că alerg încă între maluri născute nefiresc între leagănele copilăriei
şi livezile de nuci şi cireşi
ucise de mâinile vremii de acum pentru alte ziduri
sufocante ziduri care poartă cenuşiul prezentului

mâinile tatălui mă aştern în leagăn legănând
firul de iarbă din inima mea încă odată şi-ncă odată şi-ncă o...