visare vie fără praguri

dintr-un cuvânt te-ai întrupat
visare vie fără praguri

în umbre sunt înfăşurat
o colivie-mi este voie
şi printre gratii strâns în chingi
de vorbe goale gânduri strâmte
pe Tine Doamne Te aştept

sunt gând şi faptă în nevoie
mă răsucesc în file drept
şi strâmb într-un mărunt tăciune
în gratiile fără capăt
când înrobit mă simt şi ard
aprind în mine lumânare
şi fir pustiu de sin mă sap

din pline timpuri curgătoare
joc pe o carte ce-i nedrept
apoi arunc la întâmplare
leşia gândului prea sterp
să îmi cuprindă liberare
să fiu din colivie şters
să reînvăţ alt mers pe şes
să nu mai calc nici ierburi moi
să uit că-n lume cifra doi
i-un pas absent un gând ardent

în unu doi e numai crucea
când într-un unu-ajungi târziu
din plin prin gol într-un covrig
apoi în punct numit de frig