"între primele amintiri
tata mă învăţase să încalţ stângu-n stângu
apoi să fac noduri la şireturi
şi-n cele din urmă
m-a învăţat să fac nod cu Dumnezeu"
- ymp, "cu cuţitul de fagure"
( http://www.poezie.ro/
un nod un cuvânt dezlegat legat la capetele cuvintelor...
desfăşori visul.
speri să prinzi firul drumului.
înveţi reînveţi să-mplineşti infinitul într-o panglică de pânză colorată sau albă.
te împiedici în a doua buclă apoi te îmbraci şi pleci într-o plimbare autoimpusă printre gânduri pentru a găsi...
nu ştii ce anume.
trăieşti infinitului paşii într-o imposibilă aruncare într-un labirint prins în circumferinţa unui cerc strâns.
intri şi aştepţi nu ştii ce aştepţi.
ridici palmele spre cer nu a cerere ci a recuperare a întregului.
cum Doamne poate alcătui o fiinţă umană un întreg când steagul aripile catargul coloana infinitului sunt din piatră?
cum?
prin Mâna Ta dalta răsuceşte valorile le schimbă preschimbă înalţă apoi prăbuşeşte de un infinit dintr-un infinit printr-un infinit într-un infinit ca un infinit de ori de mişcări aparent haotice.
logica îşi pierde determinarea determinările cresc problema de geometrie-gândiristă rămâne mereu mereu neterminată.
echilibrul rămâne suspendat în centrul crucii cu vârful nedeterminării în centrul bolţii cerului ca o rugă a omului regăsit neregăsit regăsit rătăcit printre minusuri şi plusuri între x-uri şi două puncte aşternute vertical - dualitate de care nu scapi - fragmentări pe care le repeţi până când egalul îşi aşterne paralelele.
rezultatul sau mai poetic spus - rodul - sunt trei puncte pe care le doreşti aşternute unul sus - vârf al bucuriei existenţei şi alte două la stânga şi la dreapta bucuriei de a fi fir de viaţă din bucuria Bucuriei Lui.
când legi şireturile gândurilor adormi mintea năucă năucită de minuni născute şi nu făcute ajungi să-nţelegi de ce mătasea lunecoasă în textura ei fină dezleagă crispările.
alegi materialele mai aspre în speranţa că infinitul din legătura ariei stângi cu aria dreaptă rămâne o vreme în jurul nodului timpului pământean.
dincolo de nodul pământean pe care tatăl pământ ţi-l dăruieşte cunoaştere acel nod real care te împlineşte te adună în pumnul de abur cu aripile larg desfăcute şi întregi pentru zborul printre anotimpurile fără frontiere ale Iubirii Lui.
"între primele amintiri
tata mă învăţase să încalţ stângu-n stângu
apoi să fac noduri la şireturi
şi-n cele din urmă
m-a învăţat să fac nod cu Dumnezeu"
- ymp, "cu cuţitul de fagure"
( http://www.poezie.ro/
un nod un cuvânt dezlegat legat la capetele cuvintelor...
desfăşori visul.
speri să prinzi firul drumului.
înveţi reînveţi să-mplineşti infinitul într-o panglică de pânză colorată sau albă.
te împiedici în a doua buclă apoi te îmbraci şi pleci într-o plimbare autoimpusă printre gânduri pentru a găsi...
nu ştii ce anume.
trăieşti infinitului paşii într-o imposibilă aruncare într-un labirint prins în circumferinţa unui cerc strâns.
intri şi aştepţi nu ştii ce aştepţi.
ridici palmele spre cer nu a cerere ci a recuperare a întregului.
cum Doamne poate alcătui o fiinţă umană un întreg când steagul aripile catargul coloana infinitului sunt din piatră?
cum?
prin Mâna Ta dalta răsuceşte valorile le schimbă preschimbă înalţă apoi prăbuşeşte de un infinit dintr-un infinit printr-un infinit într-un infinit ca un infinit de ori de mişcări aparent haotice.
logica îşi pierde determinarea determinările cresc problema de geometrie-gândiristă rămâne mereu mereu neterminată.
echilibrul rămâne suspendat în centrul crucii cu vârful nedeterminării în centrul bolţii cerului ca o rugă a omului regăsit neregăsit regăsit rătăcit printre minusuri şi plusuri între x-uri şi două puncte aşternute vertical - dualitate de care nu scapi - fragmentări pe care le repeţi până când egalul îşi aşterne paralelele.
rezultatul sau mai poetic spus - rodul - sunt trei puncte pe care le doreşti aşternute unul sus - vârf al bucuriei existenţei şi alte două la stânga şi la dreapta bucuriei de a fi fir de viaţă din bucuria Bucuriei Lui.
când legi şireturile gândurilor adormi mintea năucă năucită de minuni născute şi nu făcute ajungi să-nţelegi de ce mătasea lunecoasă în textura ei fină dezleagă crispările.
alegi materialele mai aspre în speranţa că infinitul din legătura ariei stângi cu aria dreaptă rămâne o vreme în jurul nodului timpului pământean.
dincolo de nodul pământean pe care tatăl pământ ţi-l dăruieşte cunoaştere acel nod real care te împlineşte te adună în pumnul de abur cu aripile larg desfăcute şi întregi pentru zborul printre anotimpurile fără frontiere ale Iubirii Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu