şi dor îmi este să v-aud
s-aud cântarea voastră pui
de om de gând de flori curgând
timpului fire albe-n vânt
şi dor îmi este-n pieptul gol
simte suflarea voastră-n sân
copiii îngeri îngeri goi
albastru dor macin sorbind
licoarea dorului de voi
amar îmi creşte-n suflet viaţa
sunt drumuri noi tot vechi în soi
ciorchini de limitări nasc pietre-n
izvorul dorului de "noi"
(Teodor Ioan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu