(broboane)
pe chipul tău prietene am numărat broboane
durere bucurie şi calda mângâiere
n-a-ntârziat să-şi cearnă
picurii de rouă de lacrimă-n tămâie
o lumânare vie în pumnul de copil
şi-a strâns nemărginirea scânteilor din vis
şi printre albe ceruri deschise să ne-mpartă
amarul şi tristeţea în grabă să se cearnă
prin ruga nicicând stinsă spre bucuria firii
şi-a inimii-n mişcare cuvântul regăseşte
accentul nu mai doare devine iar felina
cu ochii verzi smaragd
în care laşi furtuna şi-nfricoşarea vie
te-ndrepţi spre liziera pădurilor de brazi
mesteceni stejari mândri te însoţesc prin inimi
inele de iubire spirale întregite
şi-amurgul tainic cântă deasupra tâmplei prag
număr şi-acum prietene broboane de sudoare
născute nu făcute din viaţa ta prin gânduri
te-ai regăsit culoare-ntr-o amforă de piatră
la ţărmul veşniciei tu răsuceşti o lume
o-mparţi desparţi în glumă apoi pe drum o laşi
să umple spiţe dese de biciclete-paşi
aleargă-n creste marea să-şi împlinească dorul
şi-n el laşi să-ţi frământe şi liniştea şi zborul
acum îi ştii-ntruparea-ntr-un zâmbet cald şi blând
iubirea ta-ntr-o aripă uneşte primul gând
cu versul lăsat liber să-şi rotunjească forma
tac între-a fi şi-a spune că am plecat departe
visul tău îmi macină inima-n carapace
prind scoica amintirii într-un prezent anost
ştiu şi acum că-n tine există unic rost
acela al iubirii prieteniei vii între uimiri şi gânduri
minusuri şi plusuri
colacul se păstrează întreg în bucurie
atinge-voi spre tine profunda-mi împlinire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu