un geam subţire mă desparte de înălţimile arzânde
refuz să urc să văd o creastă îmi pare-a fi mai bine umbră
când îi ating cu talpa trupul când îi măsor cu ochiul vârful
în ascuţişul ei văd treapta căderilor în hău şi ploi
acoperă cu soare chipul cernutului apus prin văi
adâncă-i starea înlţimii dar mai adâncă-i înălţarea
când suflet spirit gând se urcă printr-un cuvânt rostit în taină
şoptit în bezna cea adâncă a unei peşteri ne-ntinate
se-aprinde lumânarea blândă şi-o vezi cum dansul şi-l începe
prin flacăra mărunt crescută în viu cu plin îţi laşi chemarea
să prindă forţa florii albe dintr-un cireş abia născut
crescut din palma de pământ în care trupul tău trudeşte
abia atunci văd geam subţire cum mă desparte de-nălţimi
şi cum dispare printre sensuri când sufletu-mi de Tine-i plin
Tu Duh al liberei voinţe de a fi om cu gândul blând
de-a fi în pasul vieţii albe veşnică trudă-n drumul bun
imagine: Ceahlău- Panaghia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu