de acolo de sus priveşti

(gând de seară 17 octombrie 2013)


în noapte cuvintele se pierd
precum se pierde cuvântul zbor
când priveşti tavanul de beton al dormitorului
cutia muzicală fără rezonanţă
întorci cheiţa de zeci de ori în gol
ecoul nimicului se aude
între rafturile de cărţi între palmele tale obosite

pui palmele la ochi respiri adânc
şi lacrimile nu întârzie să apară ridică nori de praf de neputinţă
toate loviturile devin unic pumn împlântat în inima firii
sufletul atunci îşi ridică ochii spre cer
priveşte două pete albe în întunericul fiinţei

începe reîncepe lecţia de zbor cu ochii larg deschişi
ai sufletului sătul de zidurile dormitorului
în care visurile încet încet se sting
precum lumânarea cuvintelor fără acoperire

priveşti petele albe le urmăreşti înălţarea
trupul tău se cutremură
îl laşi să-şi strângă conturul între a fi şi a nu fi
şi pleci suflete în călătoria eliberării

lanţuri sparte zuruie în urma ta
mergi înainte înveţi uitarea ca pe o aripă a bucuriei de o clipă
de un frânt gând înainte de împlinire
apoi strigi cu toată forţa frumuseţii tale zborul

înălţimile te primesc
de acolo de sus priveşti trupul flămând de tine de iubirea Lui
de bucuria de a fi viu întreg
nefragmentat în libertăţile lui de a-ţi fi casă

odată cu strigătul tău hotarele dispar între a fi şi a nu fi
rămâne platoşa grea a încercărlor a liniştii gândului dintâi
în care tu suflete
eşti rege neîncoronat al absolutului mişcării fiinţei reîntregite

inima cântă petelor albe din întuneric
te întorci îmbrăţişezi trupul
te strecori încetişor în crucea plină de iubirea Lui

pleoapele omului se deschid pentru întâia oară...după Zbor

https://www.youtube.com/watch?v=o3UXV0crbOk