dintr-un lemn

(gând de dimineaţă 24 octombrie)


alerg între piramida de gânduri şi cercul de pe asfaltul încins de trăiri
calc pământul cu orbitele goale
iris alb raze închipuite
şi o mână sprijinită de arcada timpului
sprâncenele le mişcă din când în când
semn că îmi dă atenţie
alerg între cercul colorat de pe asfalt de mâna copilului cu genele aprinse de tăceri
într-un joc al adultului care priveşte riscul cu detaşarea îmblânzitorului de tigri
atunci când focul se reaprinde dintr-un lemn
priveşti crucea mănăstirii zidurile înnegrite de patimile rugilor îndelung rostite de mireni
lumânările se zbat în nisipul umezit de apele curate ale speranţelor acumulate în durere
te reîntorci în pragul porţilor de lemn privind sculptura veche
dintr-un lemn eşti un lemn arunci în foc cântând alături de întreg bucuria
cercul de pe asfaltul încins de trăiri creşte scade în ritmul rugilor 
mereu reaprinse în biserica Dintr-un Lemn înnegrit de visurile neîmplinite