hărţi şi venin uman

(gând de seară 17 octombrie 2013)

printre cuvinte veninul şerpilor oameni se strecoară neabătut
loviturile se succed pe obrajii femeii cu mâinile
- hărţi de viaţă nepotolită de greutăţi
nu plânge nu tremură nu strigă după ajutor
lasă să-şi termine fulgerele sânge din sângele ei
el pleacă liniştit după ce furia şi-a lăsat-o
în forma de carne cu viaţă care l-a crescut
râde tâmp pereţilor îşi priveşte muşchii inutili binelui
şi pleacă spre mocirla valorii lui

femeia ridică o haină căzută în timpul furtunii
priveşte senină cerul şi aşteaptă

i-am auzit glasul târziu la telefon când spunea liniştită ce a păţit
sar de pe scaunul negru şi urc scările
pe fruntea din care cântecele copilăriei îmi aduceau linişte
privesc îngrozită o hartă ţuguiată

femeia-mi spune să tac
să nu spun nicicând nimănui despre furtună

tac
pornim agale pe scările albe mozaicate

printre cuvinte veninul şerpilor oameni se strecoară neabătut

Doamne
întreb iar şi iar
până când