te chem printre rânduri şi gânduri metamorfoză a fiinţei
într-un labirint formatat până la dispariţie
un punct suspendat între adevăr şi uitare
uitare şi adevăr abia îşi trage sufletul fluturele
când piatra rupe din treaptă piatra cu piatră
ca o daltă diformă modelează destinul
şi tu nu mai ai cum să-l readuci la forma plăcerii
ce bucurie pe îngeri
când durerea devine metaforă în pasul tău
şi creşti şi creşti până la strigăt
tragi după tine piatra legată aripile le laşi desfăcute
eşti optimist ca un crist pe crucea neîntoarsă
pe crucea normal ridicată între hoţii de gânduri de viaţă de visuri
câtă legendă încape între piatra pe care o porţi cu stoicism şi treaptă
câte aşchii desprinse erori ale alegerilor
nu mai râde nu mai plânge
strânge buzele în efortul trecerii trezeşte-te mai bine până auzi
fâşâitul altor aripi
îngerul tău te aşteaptă în vârful piramidei fără trepte
poate de asta piatra muşcă te muşcă de spinare de tălpi
mergi încet prea încet
derulări de rânduri prin gânduri cuvinte şi trepte
şi aşchii de piatră sub o daltă aproape rotundă
diformitate a înălţării
niciodată mântuire nu aici visează mai departe
crucea te va întâmpina ca o piatră fără braţe
în tine umbrele alintă hohotul existenţei
omule cu ochii din aur vechi cântă cântă
ajungi
promisiune mereu amânată
când ajungi te umpli de cer
până atunci trage trage piatra
cântă cântă
ajungi...
imagini: Vladimir Kush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu