sâmbătă, 5 octombrie 2013

graţie şi otravă




muşcă muşcă timpul din graţia naturii şi foamea omului creşte ura lui creşte urâtul din el creşte
până când Doamne până când
unde mai încape atâta mâncare atâta otravă transformată în bombă cu efect întârziat 
cancerul urcă digurile urcă podurile frânge arcuirile aripilor în zbor înghite umbrele visurilor 
visurile au murit de mult 
înghiţim plastic aromat otravă aromată vom mângâia animale de pluş plante de plastic plante de pânză de va mai fi vreun trunchi de copac de doborât
sintetic sintetic sintetică iubire sintetică prietenie sintetică graţie sintetică nebunie 

pardon
nebunia rămâne reală urâtul rămâne real 

cât omule cât te mai arunci în faţa mărăcinilor sintetici în faţa bonomiei sintetice cu colţi de fiară cât omule cât
de câte ori mai crezi că Mâna Domnului te va salva când te rogi înjurând înjuri rugându-te mângâi lovind dansezi tropăind pe altarele gândului curat

strig într-un corn sintetic în care fuga de viaţă este generalizată 
moartea de-a-n picioarele este modă model tipar

soarele arde ţi-e teamă de el chiar de-i visezi lumina să-ţi fie vigoare

luna cum o vei transforma omule cu gândul de fiară
şi fiara se domesticeşte şi iarba amară devine iar iarbă crudă
primăvara nu ne mai iartă sare la pârjol înainte să-i privim frumuseţea
cântecul moare în tubulaturi frânte zdrobite ca o conservă de tablă de plastic 

muşcă muşcă din graţia naturii om flămând până când sărăcia te va domoli şi-abia atunci vei învăţa să priveşti ochiul copilului neajutorat ochii mamei când îi smulgi bucuria vieţii ochiul animalului îngrozit de ura ta când încearcă să-ţi vorbească pe limba dată lui de Domnul a animalului a copilului a omului cu handicap care priveşte spre tine cu speranţă iar tu tu om flămând în ura ta otrăveşti distrugi ucizi totul în calea ta

pe un colţ de stâncă din golful sufletului pescăruşul aşteaptă încă un val şi altul şi altul
o altă arcă a lui Noe în care tu vei lipsi...


------------------------

notă:
citat din postfaţa volumului: Pescăruşul Jonathan Livingston de Richard Bach:

<
"Nu înţeleg cum poate iubi un cârd de păsări care tocmai au încercat să te ucidă.">>



imagine din Roşia Montană




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu