semn bun

(gând de seară 28 octombrie)


plimb tălpile durerii printre frunze
ascult iar taina nerostită de copaci
ating în grabă scoarţa aspră în cuvinte
rămân statuie într-un corp de gând

se desfrunzeşte orb de patimi un cuvânt
copacii goi privesc cenuşa pasului tăcând
şi gândurile toate le adun
mănunchi de vorbe nerostite-n file

să tac atunci când cânt e un semn bun
în mine ard ruginile mărunte

las toamnei loc regal şi-mi spun
sunt frunză-n trup de vis şi fur
cu masca arsă apoi risipită-n vânt

tac iarăşi cânt

prind în alunecare gândul bun
tăcerii tale îi zâmbesc
şi mă supun

autor imagine: Victoria Anghelache